Grupuri de Suport pentru Părinți
Tulburarea de spectru autist sau TSA este o tulburare de dezvoltare ce apare până în vârsta de 3 ani și se manifestă în special la nivelul comportamentului, comunicării (și a achiziției limbajului) și relaționării. Tabloul simptomatologiei include, cel mai frecvent, stereotipii, schimbări bruște de dispoziție, hipersensibilitate la stimuli exteriori și dificultate de concentrare.
Diagnosticul se pune în urma unui consult de specialitate, însă evaluarea necesită o abordare multidisciplinară, cu implicarea întregii familii pentru asigurarea succesului tratamentului. De altfel aportul părinților/aparținătorilor este esențial în terapie, având în vedere că în cadrul familiei se continuă efortul copilului din cabinet.
Dezvoltarea corespunzătoare a copilului încă de la cea mai mică vârstă, precum și începerea recuperării cât mai de timpuriu sunt cruciale; acestea influențează modul în care copilul se va modela ca adult. Așadar responsabilitatea unui părinte al unui copil diagnosticat cu tulburare de spectru autist este cu atât mai mare, cu cât traiectoria dezvoltării nu este tocmai una facilă.
A fi părintele unui copil cu dizabilități poate fi o experiență încărcată de stres, iar stresul părintelui se observă adesea și în problemele mai pronunțate de comportament ale copilului diagnosticat cu TSA. El este, înainte de orice, oglinda familiei sale, așadar simte și trăiește prin prisma trăirilor adultului său de referință.
Multe comportamente asociate cu TSA, precum autovătămarea și unele comportamente repetitive sunt în mod special supărătoare pentru părinți, însă tulburarea în sine, și mai bine spus eticheta care i se pune odată cu diagnosticul, nu ar trebui să fie cea care îl caracterizează pe copil. Stigma socială perpetuă și imposibilitatea acestor copii de a își exprima nevoile și dorințele, duc la integrarea lor anevoioasă, ceea ce se asociază stresului zilnic al părintelui.
Părinții copiilor diagnosticați cu TSA declară mai multe simptome de anxietate și depresie, și tind să se izoleze mai des, comparativ cu părinții care au copii cu alte dizabilități sau ai celor care se dezvoltă corespunzător. Efectele negative se resimt mai intens în cazul acelor părinți care nu au parte de suportul necesar, în special din partea persoanelor apropiate care nu înțeleg particularitățile dizabilității copilului.
Beneficiile grupului de suport pentru părinții copiilor diagnosticați cu TSA
Pentru părinții copiilor diagnosticați cu o tulburare de dezvoltare, focusul se pune pe caracteristicile tulburării și pe particularitatea tipului de îngrijire, educare și integrare a copilului. În această situație, nevoia stringentă a unui părinte este de a se informa corect și de a fi la curent cu toate metodele prin care își poate ajuta copilul, fie personal, fie prin colaborarea cu un specialist în recuperare.
Studiile arată că există dovezi puternice care susțin că intervențiile care sprijină părinții pot îmbunătăți semnificativ dezvoltarea copiilor mici. Grupurile de suport pentru părinții copiilor cu TSA sunt programe create special pentru a acorda sprijinul emoțional și informațional de care au atât de mare nevoie. Pe lângă sprijinul coordonatorilor/specialiștilor, părinții vor beneficia de suportul celorlalți părinți care se află în situații similare.
Dificultatea unui părinte care are un copil cu dizabilități este majoră, în special în perioada imediat următoare diagnosticării. Cercetările care au avut ca subiecți părinți ai copiilor ce prezintă tulburări de dezvoltare au descoperit schimbări pozitive semnificative referitoare la percepția dizabilității, normalizare și apartenență; de asemenea s-au înregistrat modificări importante în relația cu copilul, beneficiul fiind creșterea disponibilității emoționale a părintelui.
Participarea la un grup de suport este asociată cu diminuarea stresului și a dispoziției negative și cu o accentuare a experiențelor pozitive, într-un cadru ce promovează autenticitatea, sinceritatea, lipsa de prejudecată și respectul reciproc. În timpul participării la întâlnirile grupului de suport se vor putea identifica nevoile și problemele de natură psiho-emoțională de intensitate mare și, după caz, se va recomanda sprijinul psihologic corespunzător.
Pentru ca un părinte să îi creeze copilului contextul propice de dezvoltare, ar trebui să se preocupe mai întâi de propriile trăiri și emoții. Un părinte echilibrat devine o sursă de încredere și sprijin pentru copil și un element important în cadrul echipei de recuperare. Noi la Centrul de Psihoterapie și Psihopedagogie Specială – Hope and Help mizăm pe implicarea activă a părintelui în terapie, dar și pe asumarea responsabilității, atât pentru munca depusă, cât și pentru rezultate.
