Terapie pentru tratarea Depresiei

Terapie pentru Tratarea Depresiei

Depresia este o tulburare a stării afective, care duce la apariţia unei trăiri de tristeţe sau de pierdere a speranţei pentru o perioadă îndelungată de timp.

Fiind mai serioasă decat un simplu episod de tristeţe, de supărare sau decât o trăire temporară de scădere a energiei, depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ţi trăi viaţa, asupra capacităţii de muncă, asupra stării generale de sănătate şi asupra persoanelor apropiate.

Persoana care are depresie se poate simţi lipsită de speranţă, tristă sau nu mai poate simţi plăcere în aproape nimic din ceea ce face. Se poate simţi descurajată, plânge uşor.

De asemenea poate fi irascibilă sau anxioasă sau poate avea un nivel scăzut de energie. Adeseori simptomele depresiei pot fi subtile la început. Poate fi dificil de recunoscut că simptomele pot avea legatură între ele şi că persoana respectivă ar putea avea depresie.

Ce este Depresia?

Anxietatea, prezentă frecvent în depresii, este mult mai intensă şi mai dureroasă decât în orice altă boală, accentuând indispoziţia, disconfortul intern, precum şi sentimentul de insuportabilitate al acestei stări, care-l fac pe bolnav să-şi trăiască personalitatea la dimensiuni restrânse, devalorizată şi lipsită de orice sens, ducându-l uneori într-o stare de disperare, de deznădejde şi chiar la acte autoagresive.

Tristeţea, disperarea şi comportamentul schimbat al depresivului cu ideile sale micromanice şi preocuparile sau tentativele de suicid, creează în cadrul familiei şi celor apropiaţi diferite reacţii emoţionale ce pot fi eşalonate pe un larg evantai, cum sunt cele de milă, compasiune, grija şi supraveghere ca reacţii adecvate şi utile, până la cele de contagiune, pesimism, disperare, mânie, a căror influenţă negativă poate agrava tabloul depresiv şi facilita conduita autolitică.

Caracterizarea unei personalităţi depresive ( Lelord, Andre, 2003, p. 164):

• pessimism: în orice situaţie s-ar afla, vede doar latura sumbră a acesteia, posibilele riscuri, supraevaluează aspectul negativ minimalizându-l pe cel pozitiv;
• dispoziţie tristă: este tristă şi posacă de obicei, chiar şi atunci când lipsesc evenimentele neplăcute care să justifice această dispoziţie;
• anhedonie: nu prea resimte plăcerea, nici în cazul unor activităţi ori situaţii considerate în mod obişnuit agreabile (weekenduri, evenimente fericite);
• autodepreciere: nu se simte “la înălţime”, nutreşte sentimente de inaptitudine ori de culpabilitate (chiar şi atunci când ceilalţi îl culpabilizează).

Trăsături caracteristice sau esenţiale ale tulburării depresive de personalitate (Ionescu, 1997, pp. 169-170):

• incapacitate de a trăi satisfacţia;
• conştiincios, responsabil, disciplinat;
• proiecţie a rigorilor autoimpuse, a autoexigenţei asupra celorlalţi;
• judecători exigenţi;
• tendinţă de analiză selectivă şi riguroasă a neîmplinirilor şi eşecurile celorlalţi şi minimalizarea succeselor acestora;
• grijă excesivă şi continuă asupra existenţei şi activităţii, trăită sub spectrul imprevizibil al riscului şi eşecului;
• trăirea prezentului sub aura îndoielii şi scepticismului, în pofida indiciilor şi constatărilor contrarii;
• anticipări şi expectaţii negative asupra desfăşurării ulterioare a evenimentelor.

Trăsături facultative sau associate ale tulburării depresive de personalitate  (Ionescu, 1997, p.170);

• stimă de sine redusă;
• sentimente de inadecvare;
• tendinţă de a suferi în tăcere;
• tendinţă de ezitare;
• autocritici;
• liniştiţi, introvertiţi, pesimişti, nonasertivi.

Cele mai semnificative două simptome ale depresiei sunt:

• tristeţea sau lipsa de speranţă;
• pierderea interesului sau a plăcerii în efectuarea majorităţii activităţilor din viaţa de zi cu zi.

Alte simptome pot fi:

• pierderea sau luarea în greutate din cauza modificărilor în apetitul alimentar;
• creşterea sau diminuarea nevoii de somn;
• sentiment de nelinişte şi incapacitatea de a putea sta liniştit sau din contră, sentimentul ca orice mişcare necesită un mare efort;
• senzaţie de oboseală permanentă;
• sentimente de vinovăţie sau de devalorizare fără un motiv aparent;
• gânduri recurente de moarte sau de suicid;
• dureri de cap şi alte dureri cu diferite localizări;
• probleme digestive, inclusiv constipaţie şi diaree;
• pierderea interesului în activitatea sexuală sau incapacitatea de a mai avea o viaţă sexuală activă;
• sentimente de anxietate sau de îngrijorare fără un motiv evident;
• autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie;
• lipsa mişcării sau a vorbirii timp de ore întregi;
• creşterea duratei de somn, mai frecventă decat insomnia;
• plâns facil, mânie, stare generală proastă, împreună cu anxietate şi stare de tensiune interioară;
• uneori, o senzaţie de îngreunare a braţelor sau a picioarelor;
• sensibilitate excesiva la rejecţie (respingere).

Psihoterapia abordează depresia prin identificarea şi disputarea comportamentelor şi a stilurilor de gândire, care cauzează şi menţin depresia. Psihoterapia se axează pe gândurile şi comportamentele tale actuale. Împreună cu terapeutul, vei examina modul în care anumite acţiuni, lipsa altor acţiuni pot contribui la starea ta de bine şi de rău.

Împreună cu terapeutul tau, vei examina şi stilurile de gândire negative şi nerealiste care te fac să fii depresiv. Prin intervenţie, vei putea învăţa cum să gestionezi, sa depasesti obstacolele si sa privesti in perspectiva.

Impreună cu terapeutul, vei identifica simptomele şi gradul lor de severitate. În cadrul şedinţelor de început, vei fi rugat să iti stabilesti anumite scopuri pe care vrei să le atingi – de exemplu, dezvoltarea stimei de sine, îmbunătăţirea stilului de comunicare, reducerea timidităţii, reducerea lipsei de speranţă sau a singurătăţii.

Împreună cu terapeutul tau, vei monitoriza progresul în cadrul terapiei, comparând scorurile la evaluările iniţiale cu cele obţinute ulterior, pe măsură ce te apropii de scopurile stabilite.

În urma terapiei individuale, aproximativ 75% dintre pacienţi relatează o reducere semnificativă a simptomelor. Combinarea intervenţiei terapeutice cu cea medicamentoasă, în cele mai multe studii, arată o creştere a eficienţei de până la 85%.

Chiar mai mult, majoritatea pacienţilor care beneficiază de terapie menţin stările emoţionale îmbunătăţite şi la 2 ani după terminarea intervenţiei. În cadrul terapiei reducem nu doar simptomatologia, dar vei învăţa si cum să împiedici pe viitor reinstalarea simptomelor.