Terapie pentru Tulburarea Depresivă și Anxietate
Depresia este o tulburare a stării afective, care duce la apariția unei stări profunde de tristețe sau de pierdere a speranței pentru o perioadă îndelungată de timp, cu impact semnificativ asupra bucuriei de a trăi viața, asupra capacității de muncă, a stării generale de sănătate și relaționării.
Deși subtile în debutul tulburării, simptomele persistă și se înrăutățesc. Pe parcurs apar adesea irascibilitatea, nivelul scăzut de energie, disperarea, comportamentul auto-distructiv, tendințele suicidare, pesimismul și izolarea.
Anxietatea, un simptom frecvent în depresie, se resimte mult mai intens în această tulburare decât în oricare alta, ea fiind cea care alimentează disconfortul intern. Anxietatea poate fi definită ca fiind o stare de nervozitate, o îndoială permanentă cu privire la capacitatea propriei persoane, care poate fi sau nu asociată cu factori generatori de stres.
Simptomele de anxietate includ gânduri obositoare, obsesive, îngrijorătoare, confuzie și dificultăți de concentrare, agitație, iritabilitate, frustrare și disperare. O persoană cu anxietate se poate simți tensionată și poate prezenta senzații fizice incomode de somatizare (tremor, transpirație, bătăi accelerate ale inimii, greață, dificultăți de respirație).
În ultimii ani clinicienii și cercetătorii s-au îndreptat către o nouă concluzie: tulburarea de depresie și anxietatea nu sunt două tulburări care coexistă, ci mai degrabă două fețe ale aceleiași tulburări. Ambele au o bază biologică, nivelul scăzut de serotonină și alte substanțe din creier (dopamină și adrenalină) jucând un rol fundamental în ambele tulburări.
Manifestările depresiei și rolul terapiei
Depresia se caracterizează prin gânduri negative, pesimiste, dispoziție tristă, autodepreciere și anhedonie. Existența de zi cu zi este afectat profund în depresie, deoarece persoana experimentează incapacitate de a trăi orice satisfacție, tendință de analiză riguroasă a neîmplinirilor, grijă excesivă și continuă asupra existenței efective, scepticism și anticipare negativă asupra evenimentelor viitoare.
O persoană diagnosticată cu depresie va prezenta adesea stimă de sine scăzută, sentimente de inadecvare, tendința de ezitare și evitare, critici la adresa propriei persoane, tristețe și lipsă de speranță și pierderea interesului în efectuarea activităților de zi cu zi.
La nivel fiziologic, pot apărea simptome precum tulburări alimentare, schimbarea rutinei de somn, senzație de oboseală permanentă, dureri de cap și alte dureri cu diferite localizări, probleme digestive și pierderea interesului pentru activitatea sexuală.
Comportamental, depresia se manifestă prin plâns facil, mânie, stare generală proastă, anxietate și stare de tensiune, gânduri recurente de autovătămare și chiar punerea în aplicare prin tentative de suicid și dificultate de a se angaja în orice activitate.
Psihoterapia abordează depresia prin identificarea și disputarea comportamentelor și a stilurilor de gândire care o cauzează și o mențin., cu scopul de a ajuta persoana să învețe să gestioneze corect obstacolele și să privească în perspectivă. Scopul terapiei nu este doar reducerea simptomatologiei, ci și prevenția.
În cadrul sesiunilor terapeutice vor fi identificate simptomele și gradul lor de severitate și se vor stabili obiective specifice, realiste și măsurabile (ca de exemplu, dezvoltarea stimei de sine, îmbunătățirea stilului de comunicare, reducerea timidității, reintegrarea socială), apoi se va monitoriza progresul, comparând scorurile de la evaluările inițiale cu cele ulterioare.
În urma terapiei individuale aproximativ 75% dintre pacienți relatează o reducere semnificativă a simptomelor. Combinarea intervenției terapeutice cu cea medicamentoasă, în cele mai multe studii, arată o creștere a eficienței de până la 85%.
Manifestările anxietății și rolul terapiei
Anxietatea este un mecanism de supraviețuire care permite oamenilor sa se protejeze pentru a evita suferința. Orice persoană se confruntă cu un anumit nivel de anxietate periodic, însă atunci când sentimentele de frică și îngrijorare sunt copleșitoare și nu sunt legate direct de evenimentele stresante, anxietatea poate afecta grav calitatea vieții.
Anxietatea generalizată se caracterizează printr-un sentiment cronic de neliniște și îngrijorare, care nu se îndreaptă spre un eveniment în particular și fără un motiv evident. DSM-5 identifică tulburarea generalizată de anxietate ca fiind o îngrijorare excesivă care afectează o persoană aproape zilnic, durează mai multe luni și este dificil de gestionat.
O persoană diagnosticată cu tulburare de anxietate generalizată prezintă următoarele simptome: oboseală cronică, neliniște, senzație de încordare, iritabilitate, dificultăți de concentrare, insomnie, senzație de gol în stomac, tensiunea musculară.
Predispoziția unei persoane în a dezvolta anxietate se bazează atât pe factorii genetici, cât și pe mediul înconjurator: traiul în medii stresante sau abuzive, ritmul alert al vieții cotidiene, comportamente învățate din familia de origine. Anxietatea se poate dezvolta, totodată, ca rezultat al unei traume nerezolvate, ca în cazul persoanelor care prezintă tulburare de stres post-traumatic.
Anxietatea este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care oamenii solicită terapie, întrucât aceasta interferează cu relațiile, obiceiurile de dormit, obiceiurile alimentare, munca, școala și activitățile de zi cu zi.
In cadrul terapiei se pot reduce semnificativ, sau chiar se pot elimina, simptomele asociate cu anxietatea într-un timp relativ scurt (atâta vreme cât există disponibilitate din partea clientului și o relație terapeutică solidă), permițând persoanei să își reia activitățile zilnice și să-și recapete sentimentul de control.
Deși este posibil ca la început să nu se poată identifica cauza anxietății, în urma terapiei se pot face progrese în această direcție, iar terapeutul poate ajuta persoana să lucreze cu acele preocupări mai profunde care stau de fapt la baza anxietății.
Totodată, s-a constatat că adoptarea unui comportament care implică tehnici profunde de respirație, meditație, exerciții fizice, o dietă sănătoasă și o planificarea eficientă, pot ajuta persoanele diagnosticare cu anxietate cronică să gestioneze simptomele mult mai eficient.
