Terapie somatică

Reglarea sistemului nervos și integrarea experiențelor de viață

Terapia somatică este o abordare terapeutică centrată pe corp și pe sistemul nervos, pornind de la modul în care experiențele de viață sunt procesate și păstrate la nivel fiziologic. Multe simptome emoționale sau fizice persistă nu pentru că nu au fost înțelese, ci pentru că sistemul nervos a rămas organizat în jurul unei stări de alertă sau blocaj.

În terapie, atenția este orientată către senzațiile corporale, ritmul intern și capacitatea corpului de a reveni la siguranță. Lucrul nu se face prin forțare sau intensitate, ci prin stabilitate, repetiție și respectarea limitelor individuale.

Sistemul nervos și modul în care se formează reacțiile automate

Sistemul nervos autonom funcționează ca un sistem de protecție. El înregistrează experiențele timpurii, relațiile, mediul și nivelul de siguranță resimțit, organizând răspunsuri care devin automate în timp. Aceste răspunsuri nu sunt decizii conștiente, ci adaptări biologice.

Cercetările coordonate de Stephen Porges arată că sistemul nervos se organizează în stări distincte, fiecare având un rol adaptativ. Atunci când mediul este perceput ca sigur, corpul funcționează într-o stare de reglare. Respirația este mai amplă, ritmul cardiac mai coerent, digestia activă, iar relaționarea este posibilă.

În contexte de stres repetat, sistemul nervos rămâne activat. Apar tensiuni, hipervigilență, anxietate, dificultăți de somn sau o nevoie constantă de control. Atunci când această activare se prelungește, corpul poate intra într-o stare de retragere, caracterizată prin oboseală profundă, lipsă de energie și senzație de deconectare.

Aceste stări nu sunt patologii în sine. Ele reflectă modul în care corpul a învățat să facă față.

Fereastra de toleranță și spațiul pentru procesare

Fiecare persoană are un interval în care poate rămâne prezentă emoțional și corporal fără a fi copleșită. Acest interval este cunoscut sub numele de fereastră de toleranță. În interiorul ei, experiențele pot fi procesate și integrate. În afara ei, sistemul nervos intră automat în reacții de supraviețuire.

Terapia somatică urmărește lărgirea acestei ferestre. Nu prin expunere intensă la evenimentele dificile, ci prin crearea unui spațiu suficient de stabil lângă experiență. Evenimentele din trecut nu sunt eliminate din memorie. Relația corpului cu ele se schimbă pe măsură ce siguranța crește.

Informația corporală și direcția de procesare

Majoritatea informației nervoase circulă din corp către creier. Aproximativ 80% din semnalele nervoase sunt ascendente, iar 20% descendente. Aceasta explică de ce reacțiile corporale apar adesea înainte ca mintea să poată interveni.

Trauma și stresul cronic sunt stocate sub formă de tipare fiziologice, nu ca narațiuni coerente. Bessel van der Kolk descrie trauma ca o organizare a corpului în jurul unei experiențe neprocesate complet. Terapia somatică lucrează direct cu aceste tipare, prin reglare și reorganizare treptată.

Starea theta și disponibilitatea pentru schimbare

Atunci când sistemul nervos începe să se regleze, activitatea cerebrală încetinește natural către unde alfa și theta. Aceste stări apar spontan în momente de liniște, siguranță și atenție stabilă. Ele sunt asociate cu neuroplasticitatea, capacitatea creierului de a forma conexiuni noi.

În aceste condiții, informația emoțională poate fi procesată fără reacții automate de apărare. Starea theta nu este indusă și nu este un obiectiv în sine. Ea apare ca efect al reglării și creează disponibilitatea necesară pentru integrare.

Metode utilizate în terapia somatică

TRE – Tension & Trauma Releasing Exercises
TRE activează un reflex biologic natural, tremurul neurogenic, prin care corpul descarcă tensiunea acumulată. Acest proces este condus de sistemul nervos autonom și nu presupune retrăirea experiențelor dificile. Corpul eliberează exact atât cât este pregătit să elibereze.

EMDR – abordare adaptată somatic
EMDR susține reprocesarea experiențelor care au rămas active în sistemul nervos. Stimularea bilaterală facilitează integrarea informației, menținând corpul în fereastra de toleranță.

EFT – Emotional Freedom Techniques
EFT combină stimularea tactilă cu focalizarea atenției asupra unei teme emoționale. Această combinație reduce activarea de stres și permite procesarea fără supraîncărcare.

Breathwork terapeutic
Respirația este utilizată ca instrument de reglare a nervului vag. Ritmul, profunzimea și continuitatea respirației sunt adaptate pentru a susține calmarea fiziologică și stabilitatea internă.

Procesul terapeutic nu urmărește eliminarea trecutului, ci integrarea lui în prezent. Experiențele de viață rămân parte din istoria personală, însă își pierd capacitatea de a declanșa reacții automate. Corpul învață să rămână prezent, chiar și în contact cu teme sensibile.

Schimbările apar gradual: o respirație mai amplă, reacții mai temperate, o capacitate crescută de a rămâne conectat. Terapia somatică susține aceste transformări prin stabilitate, repetiție și respectarea ritmului individual.

Bibliografie orientativă

• Stephen Porges – The Polyvagal Theory. W. W. Norton & Company.

• Bessel van der Kolk – The Body Keeps the Score. Viking.

• Peter A. Levine – Waking the Tiger: Healing Trauma. North Atlantic Books.

• Pat Ogden – Trauma and the Body. W. W. Norton & Company.

• Francine Shapiro – Eye Movement Desensitization and Reprocessing: Basic Principles, Protocols, and Procedures. Guilford Press.

• David Berceli – The Revolutionary Trauma Release Process. Namaste Publishing.

• Richard P. Brown & Patricia L. Gerbarg – The Healing Power of the Breath. Shambhala.

• Deb Dana – The Polyvagal Theory in Therapy. W. W. Norton & Company.