Psihoterapie pentru familiile cu copii mici – Rolul terapiei și când ducem copilul la terapie
Când ne referim la psihoterapie pentru familiile cu copii mici, ne referim la rolul de a identifica acele zone care împiedică familia să ofere copilului toate uneltele necesare astfel încât să se poate dezvolta într-un mod cât mai sănătos şi armonios. Şedinţele de terapie se desfăşoara prin joc potrivit vârstei copilului şi implică toţi membrii familiei, astfel încât să putem crea împreună un spaţiu de siguranţă.
Etape de dezvoltare:
Grupa 1: copii cu varste cuprinse de la 0 la 3 ani: familiile care au copii cu varste cuprinse in aceasta grupa pot intampina urmatoarele provocari: adaptarea la noul program, distribuirea sarcinilor casnice, alocarea timpului (copil vs cuplu), eforturi financiare, pot aparea intrebari noi, schimbari in viata sociala a parintilor, schimbarea rolurilor si a vietii sexuale si nu in ultimul rand, oboseala;
Grupa 2: copii cu varste cuprinse de la 3 la 6 ani: copii cu varsta cuprinsa in aceasta grupa incep sa socializeze, cu familia extinsa, prieteni de familie, vecini, cresa, gradinita, iar parintii pot intampina multe provocari avand in vedere ca aceasta este perioada in care incepe disciplina, pe de o partecopilul testeaza limitele, iar pe de alta parte trebuie sa internalizele niste limite,se schimba timpul acordat copiilor, apar activitatile extracuriculare, in aceasta categorie de varsta copilul descopera moartea, sexul violenta, apare masturbarea;
Grupa 3: copii cu varste cuprinse de la 6 la 12 ani: in aceasta perioada apar schimbari de program, autonomia, indragostirea, apar schimbari de anatomie, certuri intre frati, descopera competitia, competentele, copii incep sa aibe secrete, apar primele semne ale pubertatii, copilul isi dezvolta relatiile sociale extrafamiliale si ince sa isi doreasca sa petreaca mai mult timp cu grupul de prieteni decat cu familia, perfomanta scolare poate scadea.
Psihoterapie pentru copii
Indiferent de credinţele, valorile şi preferinţele noastre, toţi părinţii îşi doresc să crească copii fericiţi, echilibraţi emoţional şi împliniţi. Oare care este reţeta?
Căutăm răspunsul neîncetat citind cărţi, articole, mergem la cursuri şi workshopuri pentru a afla care sunt paşii corecţi pentru a obţine ceea ce ne dorim. Putem fi de acord când spunem că fiecare copil este special şi are abilităţile lui, aşadar cum poate exista o singură reţetă corectă?
Răspunsul este că nu există aşa ceva, ci doar anumite metode, tehnici sau pur şi simplu câteva principii care, dacă sunt adaptate la personalitatea copilului, la mediul şi la realitatea fiecărei familii pot aduce cu sine rezultatele pe care ni le dorim pentru copii noştri.
Un alt principiu important este cel potrivit căruia copiii învaţă nu doar ceea ce li se transmite verbal, ci si din modul în care relaţionează parinţii sau alţi membri de familie apropiaţi. Sedintele de psihoterapie se desfasoara prin joc si implica toti membrii familiei sa creeze un spatiu de siguranta.
Nevoie esentiale ale copilului la care trebuie sa raspunda parintii si familia copilului suntnevoia de ingrijire permanenta: aceasta nevoie pare sa fie specifica bebelusilor, dar in realitatea si copii mai mari au nevoie sa se simta ingrijiti, iubiti pentru a-si cladi capacitatea de incredere, empatie si compasiune.
Relatiile emotionale de ingrijire sunt fundamentul primar pentru dezvoltarea intelectuala si sociala; Nevoia de protectie fizica si siguranta: desi aceasta nevoie pare a fi evidenta atat pentru parinti cat si pentru specialisti, foarte multi adulti aleg sa isi expuna copii in fata pericolelor.
Nevoia de experiente adaptate diferentelor individuale: fiecare copil este unic, experientele lui determina, in mare parte, ceea ce el invata. Nevoia de experiente adecvate din punctul de vedere al dezvoltarii: experientele familiale trebuie se asigure gama completa de experiente de dezvoltare adecvate pentru un copil de o anumita varsta.
Acest lucru se refera la comunicare, relationare, rezolvarea de probleme, capacitatea de a privi si de a asculta, formarea si exprimarea ideilor si a dorintelor, dezvoltarea gandirii emotionale, curiozitatea, socializarea.
Copii obtin beneficii din fiecare implicare a parintilor; Nevoia de stabilire a limitelor, de structura si asteptari: procesul de invatare incepe cu ingrijirea si educarea copiilor din care acestia invata increderea, afectiune, apropierea, empatia si atasamentul fata de cei din jurul lor.
Invatarea respectarii imitelor si ordinea incepe cu ingrijirea si educarea deoarece cea mai mare parte a procesului de internalizare a limitelor se bazeaza pe dorinta copiilor de a-i multumi pe parinti.
Invatand sa respecte anumite limite sau structuri acasa, copii vor generaliza ceea ce au invatat acasa si la alte situatii, cum ar fi la scoala, cu prietenii sau mai tarziu exista mai multe tentatii.
Cand disciplina este exprimata cu multa empatie si grija, copii se simt bine cand se conformeaza. Un alt principiu important este cel potrivit caruia copii invata din relatiile lor cu parintii si isi creeaza asteptari de la aceste relatii.
Ei invata nu doar ce li se transmite verbal, ci si din modul in care relationeaza parintii cu acestia sau alti membrii de familie, apropiati.
