Insomnia și dificultățile de somn în TSA, explicate

Insomnia și dificultățile de somn în TSA, explicate

“Deprivarea de somn impactează cogniția, starea de spirit și comportamentul.” Ruth O’Hara, psiholog la Stanford University

Un somn odihnitor, pe durata întregii nopți, nu este un dat garantat pentru fiecare dintre noi, însă în cazul persoanelor cu autism apar dificultăți chiar mai însemnate în rutina somnului. Se creează un așa numit cerc vicios: deprivarea de somn și de odihnă vor exacerba comportamentelele repetitive, stereotipice și uneori autoagresive (Soke și colaboratorii, 2016) din timpul zilei, care, la rândul lor, vor determina o stare de agitație și vor influența negativ calitatea somnului din timpul nopții.

Din cauza acestei bucle de răspuns, dificultățile de somn reprezintă una dintre cele mai presante preocupări în tratamentul autismului, însă, din nefericire, și una dintre cele mai puțin cercetate aspecte.

Pentru a înțelege mai bine acest cerc vicios, este important să privim către consecințele deprivării de somn. Acestea pot include:

• Afectarea sistemului nervos central, prin procesarea incompletă sau incoerentă a mesajelor dintre creier și corp;
• Oboseală cronică;
• Dificultăți de coordonare, ce pot duce la accidente;
• Iritabilitate și dificultăți de reglare emoțională; risc pentru apariția: anxietății, depresiei, paranoiei, iar pe termen lung, a halucinațiilor;
• Scăderea imunității, respectiv scăderea barierei de protecție a organismului împotriva virusurilor și bacteriilor; pe termen lung risc pentru dezvoltarea bolilor auto-imune;
• Apariția sindromului de apnee în somn (episoade scurte de oprire a respirației); pe termen lung risc pentru dezvoltarea infecțiilor respiratorii severe cu afectare a plămânilor.
• Afectarea nivelurilor hormonilor responsabili cu controlul senzațiilor de foame și sațietate; pe termen lung poate interfera cu eliberarea de insulină în corp, care ajută la reducerea nivelului zahărului, crescând riscul pentru dezvoltarea diabetului zaharat și a obezității.
• Oscilații ale tensiunii arteriale, cu unele studii sugerând că poate crește riscul atacurilor de cord.
• Afectarea producției hormonului de creștere (responsabil cu dezvoltarea musculaturii și repararea celulelor și a țesuturilor), cu consecințe importante în cazul copiilor și adolescenților.
• Scăderea nivelului testosteronului, responsabil, la pubertate, cu maturizarea fizică (modificarea vocii, creșterea în înălțime, apariția pilozității, densitatea osoasă și distribuția grăsimii), dar și cu producția de globule albe, cu rol vital în sănătate și apărarea organismului de bolile infecțioase.

Cât de comune sunt de fapt dificultățile de somn în cazul copiilor cu TSA?

Studiile timpurii, precum cel condus* de către Amanda Richdale, un psiholog australian, în anii ’90 a descoperit că undeva la 44, până la 83% dintre copiii diagnosticați cu autism prezintă o tulburare de somn (*studiu bazat pe interviurile cu părinții)

Un studiu mai recent, din 2019, unul dintre cele mai însemnate în investigarea prevalenței dicultăților de somn în diagnosticul de autism, a sugerat că aproximativ 80% dintre preșcolarii cu autism prezintă un somn perturbat și neodihnitor. În prezent, dincolo de interviul cu părinții, și chestionarele specifice (PSQ – Pediatric sleep questionnaire de exemplu) metodele de măsurare a somnului au devenit mai inventive. Sper exemplu, supravegherea video sau brățările care poate măsura activitatea somnului, au demonstrat cu mai marte acuratețe această statistică îngrijorătoare.

Una dintre cele mai comune dificultăți este reprezentată de insomnie. S-a demonstrat că un copil cu autism adoarme, în medie, cu 11 minute mai greu decât un copil tipic, trezindu-se de multe ori în timpul nopții.

Un somn agitat și neodihnitor va fi, în consecință, mai puțin “reparator”. O persoană cu autism petrece aproximativ 15% din timp în somnul REM, etapă a somnului caracterizată de mișcări rapide ale ochilor, în care creierul devine mai activ, prelucrând lucrurile pe care le-a experimentat în timpul zilei și ajutând la formarea amintirilor. Prin comparație, un neurotipic rămâne în această etapă undeva la 23% din durata somnului.

Ce determină apariția dificultăților de somn, respectiv o calitate a somnului slabă în TSA? Cercetările nu ne pot oferi încă un răspuns concret la această întrebare, iar realitatea este că factorii determinanți pot fi diferiți de la o persoană la alta. Însă putem trage niște concluzii bazate pe particularitățile diagnosticului.

De exemplu este important să înțelegem că, atunci când autismul este asociat cu alte diagnostice, acestea pot favoriza un somn întrerupt și dificil: numim aici problemele gastrointestinale (precum crampele), ADHD-ul, anxietatea sau depresia. Sensibilitatea la lumină sau alți stimuli exteriori (auditivi, tactili) pot contribui de asemenea la afectarea calității somnului.

Un alt factor poate fi determinat de tratamentul medicamentos pe care persoana îl urmează și care poate avea ca și efecte adverse insomnia (ca în cazul unor medicamente pentru ADHD de exemplu).

În cazuri mai izolate, tulburarea poate fi asociată și cu mutații care să facă persoana mai susceptibilă la insomnie, unele studii sugerând chiar că este afectat nivelul de melatonină, hormonul secretat de corp care controlează somnul.

Sindromul de apnee de somn asociat TSA apare ca fiind un criteriu convingător în cercetări conduse în prezent, precum cel al Universității Stanford (https://med.stanford.edu/csasd/education/parent-toolkit/parent-autistic-sleep.html), care ne spune că aproximativ 40% dintre subiecții studiului (copii diagnosticați cu autism) prezintă acest sindrom, spre deosebire de 25%  dintre subiecții din grupul de control (copii tipici).

Ce presupune “igiena” somnului?

Dincolo de factorii determinanți, este esențial să se adopte o rutină a somnului, adaptată fiecărui copil, care să includă: obiceiuri și comportamente sănătoase, și factori benefici ai mediului în care își desfășoară activitatea.

Principiile de bază, propuse de Universitatea Stanford, includ: alegerea unei ore de somn și de trezire potrivite și crearea unei rutine predictibile.

Igiena somnului se referă așadar la:

• Un program stabil de somn, cu respectarea lui chiar și în weekend, ce include oră fixă de culcare și trezire.
• Limitarea accesului la ecrane cu cel puțin 30 minute înainte de somn (de preferat limitarea totală a accesului la ecrane);
• Practicarea sportului sau a exercițiilor fizice organizate;
• Practicarea unui ritual de relaxare înainte de somn: baie caldă, masaj, audiție muzicală a unor melodii de relaxare, lectură;
• Păstrarea unui spațiu organizat în camera de somn, în care să nu existe obiecte ce pot supra-stimula.
• Alimentație sănătoasă, cu cel puțin 2 ore înainte de somn, care să prevină apariția tulburărilor gastrointestinale din timpul nopții;
• Utilizarea (doar sub îndrumare și monitorizare medicală) a suplimentelor cu melatonină;
• Trezirea cu lumină naturală, care ajută la resetarea ceasului biologic a persoanelor cu tulburări de somn.

Surse:

https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/2047487317702043

https://www.thetransmitter.org/spectrum/exploring-the-connection-between-autism-and-sleep/https://www.thetransmitter.org/spectrum/body-clock-genes-may-set-pace-for-sleep-issues-in-autism/

https://www.thetransmitter.org/spectrum/autistic-childrens-sleep-problems-may-stem-sensory-issues/

https://www.thetransmitter.org/spectrum/genetics-link-between-melatonin-and-autism-remains-elusive/

https://med.stanford.edu/csasd/education/parent-toolkit/parent-autistic-sleep.html

https://med.stanford.edu/csasd/education/parent-toolkit/parent-interventions.html